In prima incapere interioara putem identifica o serie de inscriptii sapate in stanca de gresie. Prima inscriptie,aflata pe peretele altarului in dreapta, este " ^ ^ ". Deci reprezinta doua sageti care sunt indreptate spre cer.Ce pot sa reprezinte aceste doua sageti ? Oare sa ne indice sa privim spre cer ? Oare sa ne arate ca ofrandele aduse in altar sunt inchinate cerului (celui de sus)? De ce sunt doua sageti ? Sa fie oare vorba de o dubla divinitate, de exemplu soarele si luna ? La un metru de ele se afla o alta inscriptie ce reprezinta doua triunghiuri suprapuse.Unul dintre triunghiuri este isoscel cu varful in sus iar celalalt triunghi este echilateral cu varful in jos. Ce poate insemna aceasta ideograma ? Ne arata oare ca templul este o cale de comunicatie in doua sensuri, a pamantului cu cerul deci " ^ " si in acelasi timp o cale de comunicatie a cerului cu pamantul deci " V ". Este oare un indicator de tipul " SUS si JOS " ?
Este o dovada ca acest asezamant rupestru ascunde multe enigme. Intre aceste doua inscriptii este sapat in gresie un sant adanc vertical.Care poate fi rolul acestui sant vertical ? Analizand atent acest sant am ajuns la concluzia ca de fapt acesta este un dispozitiv care arata pozitia soarelui. Miscarea discului solar lasa o umbra in interiorul acestui sant. In functie de aceasta umbra sacerdotii puteau estima anumite date utile in muncile agricole, marcate prin diverse sarbatori religioase. Nu ar fi surprinzator ca aceasta umbra sa fi marcat inceperea semanatului sau inceperea stransului recoltelor in vechime,bineinteles sub binecuvantarea sacerdotilor din acest templu rupestru. Tot in prima incapere ne surprinde verticala deschisa prin care templul rupestru comunica direct cu cerul. Pe aici lumina solara cade direct pe altar in perioada solstitiului de vara. Nu este greu sa presupunem ca nervurile circulare sapate in stanca de gresie impiedica apa de ploaie sa se prelinga direct pe peretii de gresie ai hornului si sa inunde templul.Sau poate acesta este chiar un sistem de canalizare a apei de ploaie spre un sistem de captare a apei pluviale ce putea fi utilizat in scopuri menajere de catre personalul templului. Este greu de crezut ca aceste nervuri au un rol ritual. Astfel ca acest horn este strabatul de mai multe nervuri care impart hornul in patru inele circulare. Daca priviti cu atentie veti vedea ca pe inelul de la baza hornului se identifica doua inscriptii sapate in gresie. Prima inscriptie este "^908",vazuta de jos.Ce poate sa insemne aceasta ? Sa fie oare un an ? Sa fie oare anul in care a fost sapat in stanca de gresie acest templu rupestru ?
Dar inainte de a incerca sa raspundem la aceste intrebari sa vedem cand au aparut cifrele de tip arab pe meleagurile noastre ? Cifrele pe care azi le numim cifre arabe au aparut de fapt in India prin anii 3.000 i.Hr. si au fost preluate de arabi dupa secolul IX d.Hr. cand, prin intermediul civilizatiei maure din Spania s-au raspandit si in Europa. Odata cu perioada Renasterii aceste cifre arabe au inceput sa fie folosite pe larg si la noi. Inscriptia "^908" gasita de mine la Templul din Sinca Veche ar reprezenta un an din secolul X, dupa sosirea cifrelor arabe in Europa. Este greu de crezut ca cel care a sapat in stanca de gresie aceasta inscriptie cunostea cifrele arabe in anul 908 d.Hr. sau chiar ar fi surprinzator daca ar fi putut cunoaste cifrele originale indiene. Eu nu indraznesc sa avansez aceasta ipoteza !
Ce se poate spune despre anul 908 d.Hr. in istorie. Anul 908 d.Hr. a fost in perioada cunoscuta sub numele de "Evul Mediu Intunecat". A fost o perioada istorica din care nu prea au ramas marturii. Insasi Istoria Romaniei nu prea consemneaza mare lucru din aceasta perioada tulbure a "mileniului intunecat".
Mai degraba putem interpreta inscriptia "^908" ca fiind " 1908",care ar fi o ipoteza mai plauzibila. Ar putea fi chiar anul in care s-a mai cioplit hornul la inelele superioare. Deci in continuare voi denumi inscriptia " 1908", ca fiind cea mai realista varianta.
Dupa modul in care este conceput constructiv acest ansamblu rupestru inclin sa cred ca este mult mai vechi decat perioada medievala. Poate ca este din vremea dacilor sau chiar mai vechi. Se stie ca sacerdotii daci se adaposteau uneori in spatii subterane.Chiar despre Zamolxis,marele zeu al dacilor,se spune ca ar fi stat timp de trei ani intr-o incapere subterana.Se poate spune ca templul este din perioada pre-crestina deoarece nu exista nici o cruce sapata in piatra in interiorul ansamblului rupestru. Pe internet gasesti estimari ca Templul rupestru de la Sinca Veche ar fi vechi de circa 7.000 de ani. Nu este nici o dovada in sprijinul acestei afirmatii.
Sa vedem ce alte asezaminte rupestre gasim in zone apropiate de Sinca Veche a caror vechime este cunoscuta istoric. In Bulgaria pe platoul Sumen langa satul Madara,la circa 90 de kilometri de Dunare,se gasesc asezaminte sacre rupestre din secolul IX-X d.Hr. In Romania de azi putem vedea asezaminte rupestre mai renumite in zona judetelor Buzau,Arges sau Dambovita. Cine nu a auzit despre "Chilia lui Daniil Sihastrul" de la Putna,judetul Suceava ?
Analizand insa ansamblul rupestru si tehnica sa de constructie nu poti sa nu faci o analogie cu complexul rupestru " Hypogeul Hal-Saflieni " din Malta, vechi de circa 5.000 de ani. Daca punem impreuna toate considerentele putem trage concluzia ca Templul Rupestru de la Sinca Veche este din perioada pre-dacica. |
Templul iniţiatic de la Şinca Veche
RăspundețiȘtergereTemplul este format din două stânci poziţionate pe direcţia vest-est, scena întregului ritual desfăşurându-se spre sud.
Stânca din vest, având rolul de zona profană, prezintă în partea stângă nouă trepte săpate în piatră, care asigurau urcarea spre o a zecea treaptă mai lată, cu rol de platformă pregătitoare. Alte două trepte asigurau accesul spre cel mai înalt punct al templului, o a doua platformă, zona în care se producea iniţierea. De aici, cinci trepte săpate în partea dreaptă a stâncii, asigurau coborârea şi, ocolind stânca, se părăsea locul sacru prin întoarcerea la puctul iniţial.
Stânca din est avea rol de zonă sacră, fiind dedicată Marii Preotese. Pe tot parcursul ritualului, aceasta stătea în picioare într-o zonă special amenajată, sub forma a două degajamente săpate în partea stângă a stâncii din est, prea mici pentru a avea rolul unui tron, dar suficient de late pentru a se putea sta în picioare. Două trepte, săpate de asemenea în piatră, asigurau, prin coborâre, accesul la cele două degajamente.
Cele două stânci sunt separate de un şanţ suficient de accentuat pentru a sugera delimitarea strictă a celor două zone.
Întregul perimetru al zonei consacrată desfăşurării ritualului sacru era luminată de focurile amenajate în patru vetre săpate direct în stânca din zona profană: o vatră al cărui foc lumina accesul la prima scară formată din cele nouă trepte, alte două vetre poziţionate de-o parte şi de alta a platformei de pregătire, ultimul loc aparţinând vieţii profane, înainte de a primi iniţierea, iar ultima vatră asigurând lumina pentru scena centrală a ritualului, momentul în care persoana iniţiată se afla faţă în faţă cu Marea Preoteasă. Ultima vatra, cea mai mare dintre cele patru, este poziţionată astfel încât lumina focului înteţit să orbească, pentru moment, privirea persoanei iniţiate şi astfel, să nu poată privi direct spre Marea Preoteasă.
Şi la Şinca Veche, templul format din ansamblul grotelor şi terasa unde se desfăşura cultul sacru poate să aparţină vremurilor în care timpul era "viu", controlat şi măsurat cu ajutorul fazelor lunii, iar simbolurile lunare şi cele ale fertilităţii coexistau. În punctul central cel mai înalt al faţadei în care sunt săpate grotele templului se află cioplită în piatră o semilună aflată la primul sau ultimul pătrar. Iar faptul că această imagine se află la marginea accesibila a peretelui faţadei, este foarte posibil să mai existe şi alte simboluri sau imagini acoperite de structura ridicată cu rol de protecţie.
https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-7-templul-initiatic-de-la-sinca-veche