Amfiteatrul din Ulpia Traiana Sarmizegetusa-judetul Hunedoara,The Amphitheater from Ulpia Traiana Sarmizegetusa-Hunedoara County,Romania,Europe

Ajungand in localitatea Sarmizegetusa din Tara Hategului iti atrage atentia in stanga drumului national Hateg-Caransebes (DN68) o uriasa structura din zidarie de piatra.Sonoritatea antica a numelui localitatii arata ca ne aflam in vechea capitala a Daciei Romane si anume in Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Pentru ca aceasta denumire este destul de lunga pentru cititorii de azi voi folosi in continuare denumirea prescurtata de Ulpia Traiana,despre care voi scrie pe larg intr-o postare viitoare.Uriasa constructie ce domina satul Sarmizegetusa de azi este un amfiteatru antic ce deservea vechea localitate romana din antichitate. Forma amfiteatrului este eliptica avand dimensiunile de 88x68 metri. 

Vizitatorii ajunsi la Sarmizegetusa in cautarea vestigiilor romane vad pentru inceput monumentele aflate "extra muros",adica dispuse inafara zidurilor de incinta ale orasului antic. Pot fi vazute aici diverse locuinte,temple sau termae intre care amfiteatrul antic se evidentiaza prin masivitatea sa. Primii pasi ne poarta pe langa scoala de gladiatori (latina:schola gladiatorum) unde in urma unor stagii severe de pregatire erau pregatiti viitorii luptatori din arena.Gladiatorii erau recrutati de obicei din randul prizonierilor de razboi, raufacatorilor sau sclavilor buni de lupta. Acestia deveneau sclavii acelui stapan (latina: dominus) care stapanea scoala de gladiatori.
Poposim o clipa in acest monument nu fara a ne aduce aminte de celebra productie cinematografica hollywood-iana "Spartacus" sau mai recenta productie "Gladiator".Scoala de gladiatori este asezata chiar langa intrarea in amfiteatru.

Intre toate aceste monumente aflate in ruina se evidentiaza marele amfiteatru. Rolul amfiteatrului era de a gazdui atat spectacolele cu lupte de gladiatori dar si alte genuri de reuniuni,sarbatori,spectacole sau chiar intreceri sportive. Adica un edificiu asemanator cu un stadion din ziua de azi dar fara meciuri de fotbal. In decursul timpului (candva dupa retragerea aureliana din anii 271-275 d.Hr.) amfiteatrul a capatat un important rol defensiv.S-a descoperit ca intrarile in amfiteatru au fost blocate cu blocuri de piatra,capace de sarcofage sau stele funerare,semn ca locuitorii antici s-au baricadat in amfiteatru. Deci amfiteatrul a jucat un rol de cetate sau castel de aparare. Probabil ca dupa secolul V d.Hr. (in conditiile disolutiei statului hunilor) amfiteatrul a fost ultima reduta de aparare impotriva invadatorilor in conditiile in care probabil ca fortificatiile orasului Ulpia Traiana Sarmizegetusa erau deja in ruina. In timp ce zidurile altor edificii antice au fost treptat demantelate amfiteatrul a scapat de la demolare tocmai pentru ca avea un rol de fortareata pentru aparare. 

Vedem intrarea de est a amfiteatrului. Aceasta era intrarea de serviciu a amfiteatrului,deoarece pe aici intrau gladiatorii,carele de lupta sau animalele salbatice care erau aruncate in luptele din arena.

Capacitatea amfiteatrului era de circa 5.000 de spectatori.

Pe axa lunga a arenei se afla un canal, pe vremuri acoperit, care era folosit pentru colectarea apei pluviale sau pentru accesul subteran al animalelor salbatice de talie mica (lupi,rasi,pantere) ce erau aruncate in luptele din arena amfiteatrului. Acest canal are o incapere subterana situata in centrul arenei,a carei proportii cred ca permiteau sa incapa in subteran o cusca ce gazduia animale salbatice de talie mare (lei,mistreti,ursi). Aceasta cusca era manevrata de o instalatie (latina: pegma) pentru efecte speciale care era instalata in incaperea subterana.

Capacitatea de aproximativ 5.000 de spectatori a tribunelor era ocupata intr-o ordine sociala foarte stricta. Amfiteatrul avea doua tribune oficiale unde stateau doar notabilitatile orasului. Adica numai crema aristocratiei orasului (latina: ordo decurionum) puteau avea acces aici.

Aveti in imagine o reconstituire istorica a patriciatului roman. Acest reenactment a fost realizat la Festivalul " Zilele Romane" desfasurat la Castrul Roman Porolissum de la Moigrad, judetul Salaj.

Iata deci unde era una din " tribunele oficiale" ale amfiteatrului. Aici pe vremuri accesul era limitat.

Sa intram in arena ! Probabil ca acum aproape 2.000 de ani am fi avut mari emotii.Oare cati oameni au trecut pragul acestei arene pana in prezent ? Nu pot decat sa presupun ca au trecut pe aici mii de persoane ,deoarece pragul de marmura este lustruit de miile de pasi care l-au calcat.

Suprafata arenei este azi acoperita cu iarba dar in antichitate arena (latina: harena) era acoperita cu nisip sau rumegus,care avea rolul de a absorbi sangele provenit din luptele ce aveau loc aici.Trebuie sa stiti ca aceste lupte care se desfasurau in aceasta arena nu erau simple lupte demonstrative.Spectatorii antici aveau o alta conceptie despre distractie decat spectatorii din zilele noastre. Anticii doreau sa vada in arena lupte pe viata si pe moarte. Ei doreau neaparat sa vada spectacole cu cat mai mult sange. Trebuie sa-i intelegem ! In antichitate nu aveau televiziune,calculatoare,telefoane sau tablete, internet, facebook sau ziare de can-can care sa le ocupe timpul. Daca gladiatorii mimau lupta spectatorii puteau sa se infurie si sa ceara moartea ambilor luptatori.Soarta gladiatorilor era hotarata de catre spectatori,care in functie de prestatia luptatorilor decideau daca invinsul moare sau traieste. Este scena clasica cu degetele mari in sus (viata) sau in jos (moarte) in care spectatorii antici din tribunele amfiteatrelor se pronuntau asupra soartei celui infrant in lupta.Uneori personajul din varful societatii care asista la spectacolul gladiatorilor castiga simpatia plebei daca ierta un gladiator invins.Si in antichitate se practica populismul ! Si atunci existau campanii electorale. De fapt conceptul politic " paine si circ" a fost implementat pentru inceput in Roma antica.
Luptele dintre gladiatori si animale salbatice erau foarte gustate de public. Aceasta deoarece romanii considerau aceste lupte cu animalele similare cu vanatoarea. Luptele cu animale salbatice exotice erau cele mai apreciate. Prezenta animalelor salbatice exotice in Dacia Romana nu trebuie sa ne surprinda deoarece se stie ca romanii foloseau frecvent in aceste lupte lei,leoparzi,pantere sau chiar tigri adusi din toate provinciile africane sau asiatice ale Imperiului Roman sau chiar importate dinafara imperiului.Si totusi o mare atractie o aveau ursii bruni de pe la noi.Gladiatorii specializati in lupta cu animalele se numeau bestiarius.Gladiatorii care luptau in care de lupta se numeau essedarius.
Gladiatorii puteau fi barbati sau femei (latina: gladiatrix). Acestia erau antrenati de un antrenor (latina: lanista). Daca un gladiator isi castiga libertatea el devenea un "rudiarius". Pericolele mari din arena faceau ca numarul acestora sa fie foarte mic. Denumirea de gladiator vine de la sabia romana scurta denumita "gladius".

Echipament purtat de catre gladiatori (personajul din stanga) reconstituit la Muzeul Judetean de Istorie din Baia Mare, judetul Maramures, cu ocazia evenimentului "Noaptea Europeana a Muzeelor".

Reconstituirea armurii legionarilor romani de tip " lorica segmentata",expusa la Festivalul DacFest de la Costesti, judetul Hunedoara.

Reconstituirea coifului legionarilor romani,expusa la Festivalul " DacFest " de la Costesti, judetul Hunedoara.

In centrul arenei de la Ulpia Traiana pot fi vazute doua pietre a caror utilizare nu o pot explica.Oare la ce foloseau ?

In arena stau rasturnate banchetele de piatra unde isi aveau locul in primele randuri cei din aristocratie. In urma lor veneau cateva randuri de cetateni din ordinul cavalerilor (order equestru). Acesti cetateni erau oameni de afaceri antici,oameni instariti, un fel de clasa medie din antichitate.

In ultimele randuri stateau cetatenii de rand ce formau " plebea" si femeile.

Spectacolele cu gladiatori erau atent regizate.Cu doua-trei zile inainte gladiatorii erau expusi in public pentru a li se face reclama.Spectacolele aveau loc dupa -amiaza. In deschiderea spectacolelor aveau loc executii publice. Apoi urmau luptele cu animalele si in final erau luptele de gladiatori. Aceste spectacole cu lupte de gladiatori au avut un imens succes timp de circa 700 de ani pana cand au fost interzise de catre imparatul Honius in anul 404 d.Hr.

Amfiteatrul de la Ulpia Traiana este unul dintre cele mai mari amfiteatre din Dacia Romana dar totusi nu se compara cu Colosseumul din Roma antica, in care incapeau circa 50.000 de spectatori. La Colosseum a avut loc cel mai grandios spectacol de lupte intre gladiatori in anul 107 d.Hr. organizat de catre imparatul Traianus in cinstea castigarii razboaielor impotriva regelui dac Decebal. Aceste spectacole au durat 123 de zile timp in care au fost ucise peste 11.000 de animale salbatice si s-au luptat peste 10.000 de gladiatori dintre care multi daci.

In provincia antica Dacia Romana au functionat amfiteatre in orasele Apulum, Porolissum si la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Ne incheiem vizitarea zonei amfiteatrului cu privelistea templului antic al lui Nemesis. Zeita Nemesis era zeitatea simbolizand norocul,soarta dar si razbunarea. Fiind vorba de civilizatia romana cred ca mai degraba ar fi vorba despre zeita Fortuna. Ea era protectoarea gladiatorilor si a militarilor de cariera. Deci in acest templu se rugau gladiatorii sa scape cu viata din luptele ce aveau loc in amfiteatru.Voi continua prezentarea pe larg a vechii capitale provinciale Dacia Romana in postarea viitoare.

Copyright Ilie Tudorel 2015. All rights reserved.

Cetatea Colt-judetul Hunedoara,Colt Fortress-Hunedoara County,Romania,Europe

Una dintre cele mai puternice fortificatii medievale din Transilvania se inalta si azi pe un pisc de stanca ce domina Valea Rausorului din judetul Hunedoara. Este Cetatea Colt din Tara Hategului. Din copilarie am citit despre aceasta cetate inexpugnabila si mi-am dorit sa ajung odata pe aceste locuri.

Iata ca pornim spre Cetatea Colt,strabatand localitatile pitoresti aflate in zona de la poalele Muntilor Retezat.Trecem prin comuna Rau de Mori din judetul Hunedoara, aflata nu departe de orasul Hateg. In satul Clopotiva trecem chiar pe la poalele vestitului paradis al parapantistilor. Dealul Clopotiva este un splendid punct de belvedere pentru fotografi si un excelent loc de decolare pentru parapantisti. Prezenta acestor iubitori ai zborului extrem se face simtita de la departare caci cerul era plin de parapante multicolore in acea zi de vara. Pentru o clipa am avut senzatia ca unul dintre acesti temerari ai vazduhului aterizeaza chiar in fata masinii mele. Din Clopotiva se poate ajunge la Parcul National Retezat trecand pe la barajul de la Gura Apelor. Acesta este cel mai mare baraj realizat din anrocamente si miez de argila din Europa. Dimensiunile barajului de la Gura Apelor intrec de trei ori dimensiunile piramidei lui Keops din Egipt (una din cele 7 minuni antice ale lumii). Lasam in dreapta drumul spre Retezat si ne continuam drumul nostru prin frumoasele sate hategane Brazi si Rau de Mori.  

 In satul Rau de Mori m-a uimit un bolovan urias care este un martor tacut al istoriei de milioane de ani a Tarii Hategului. Despre istoria geologica a acestei zone am mai scris in postarile anterioare de pe tudorphotoblog :
- "Lumea Disparuta de pe Valea Densus - judetul Hunedoara" = octombrie 2015,
- "Valea Dinozaurilor din Tara Hategului - judetul Hunedoara" = octombrie 2015. 

 Traversam satul Rau de Mori si ne indrepatam spre satul Suseni. In departare se vede deja Cetatea Colt. Aceasta a fost cladita in perioada medievala intr-o pozitie ce domina strategic Valea Rausorului si imprejurimile.

 La iesirea din satul Suseni ne intampina un indicator ce semnaleaza prezenta obiectivelor turistice pentru care am batut atata drum.Curtea nobiliara a Candestilor este intr-o stare de ruina avansata unde practic in scurt timp vestigiile vor fi praf si pulbere. Pentru a ajunge la Cetatea Colt se urca in stanga pe o poteca batatorita prin padure. Poteca urmeaza o vreme urma unui torent.

 Pornesti pe poteca spre varful Colt si dupa circa o ora de urcat esti langa cetatea aflata azi in ruina. Mai pot fi vazute donjonul masiv si zidurile de aparare grav afectate de trecere timpului.O parte din curtine s-au prabusit in prapastiile ce inconjoara fortificatiile. Intregul ansamblu arhitectonic al cetatii necesita urgent o consolidare de proportii altfel o degradare accelerata l-ar putea pune in pericol.

 Cetatea Colt a fost ridicata la inceputul secolului XIV pe un varf stancos numit Varful Coltului. De aici vine si denumirea cetatii. Amplasarea fortificatiei pe acest colt de stanca, la mare inaltime deasupra cursului de apa Rausor, face din Cetatea Colt cea mai puternica cetate cneziala din Transilvania la vremea respectiva.Cetatea a fost construita din piatra de catre familia cnezilor Candea din Tara Hategului si a avut un rol de refugiu sau aparare intr-o vreme in care conflictele dintre cnezii locali hategani erau frecvente.
Dupa aparitia pericolului otoman valoarea acestei fortificatii strategice devine si mai mare. Prima incursiune a trupelor otomane are loc in anul 1420,cand oastea voievodului Transilvaniei Nicolae Csaki este infranta de catre turci in zona Portilor de Fier ale Transilvaniei (azi intre satele Zeicani si Bucova). Atunci este distrusa Cetatea Orastie si pustiita zona de catre turci,care ajung pana aproape de Sibiu.
In vara anului 1442 membrii din familia cneziala Candea participa alaturi de Ioan de Hunedoara la victoria de la Poarta de Fier a Transilvaniei asupra marii ostiri otomane condusa de catre Sehabeddin,beylerbey-ul Rumeliei. Cneazul Ioan Candea si cei trei fii ai sai au luptat cu eroism si capata numele de "capitanii de la Rau de Mori", fiind recompensati cu administrarea vamii Zeicani si in 1447 cu mosia de la Santamaria-Orlea.Treptat familia Candea ajunge sa stapaneasca peste 30 de sate in Tara Hategului. In anul 1462 cnezii Candea devin stapanii turnului de la Subcetate. Pentru a putea accede la functii inalte cnezii Candea trec la catolicism la sfarsitul secolului XV si isi schimba numele in Kendeffy (maghiarizat - fiul lui Kende, fiul capeteniei ).Ultimele amenajari ale cetatii s-au facut in secolul XVII.   

 Un aspect care face si mai atractiva Cetatea Colt este prezenta acestor locuri in marea literatura, fiind sursa de inspiratie pentru binecunoscutul roman "Castelul din Carpati" scris de marele scriitor francez Jules Verne, publicat in anul 1892. L-am citit si eu cand eram elev,candva la sfarsitul secolului XX.

In apropierea soselei asfaltate spre Rausor se afla Schitul Colt,denumit de unii Manastirea Colt.

Biserica cneziala Colt a fost ctitorita de cnejii Colt la inceputul secolului XIV. De aici se vede o priveliste minunata cu piscul si Cetatea Colt.

Priveliste cu Cetatea si Schitul Colt.

Contrafort si Cetatea Colt.

Biserica si Cetatea Colt.

In anul 1782 familia Kendeffy si-a construit o noua resedinta in localitatea Santamaria-Orlea, langa orasul Hateg. Edificiul cunoscut sub numele de Castelul Kendeffy a fost construit in stil baroc si renovat in stil neo-gotic in secolul XIX. Actualmente este inchis, necesitand o renovare de proportii. A fost retrocedat urmasilor familiei dar acestia nu se grabesc sa-l salveze de la degradare.

Sa privim inca odata panorama Cetatii Colt,azi un adevarat cuib de vulturi asa cum pe vremuri era un salas al vitejilor luptatori din familia cnezilor Candea.Voi reveni cu o postare despre Biserica cneziala a Candestilor de la Schitul Colt, care merita si ea atentia noastra.

Copyright Ilie Tudorel 2015. All rights reserved.

Densus,judetul Hunedoara-taramul legendelor,Densus,Hunedoara County-Land of Legends,Romania,Europe

Localitatea Densus este una dintre cele mai captivante locatii din judetul Hunedoara doarece aici legendele locale se adauga peisajului minunat al Tarii Hategului. Legendele marcate de enigme si mistere fac din Biserica Densus cea mai atractiva destinatie turistica a zonei. Despre Biserica Densus am scris pe larg in alte articole de pe blogul meu de fotografie www.tudorphotoblog.blogspot.com
In acest album de fotografie voi vorbi pe larg despre legendele din memoria comunitatii locale aflate in Densus.

LEGENDA TURNULUI IN FORMA DE PASARE

Aceasta legenda spune ca turnul Bisericii Densus arata ca o pasare daca este privit dintr-un anumit unghi. Legenda nu ne spune despre ce pasare ar fi vorba si de unde trebuie sa privim edificiul pentru a vedea imaginea pasarii.Unii povestitori spun ca ar fi vorba despre un porumbel, poate deoarece multi porumbei stau in permanenta pe turnul bisericii. Eu am fotografiat acest edificiu din multiple unghiuri si nu am observat vreo asemanare cu un profil aviar.

BISERICA "SF. NICOLAE " DIN DENSUS - UN MUZEU IN AER LIBER

Inca de la poarta incinta Bisericii Densus ne intampina cu diverse blocuri sculptate de piatra sau chiar de marmura provenite de la fosta capitala a provinciei romane Dacia Felix,de la alte villa rustica (ferme romane), temple ori alte edificii din territorium-ul capitalei provinciei romane. Distanta de numai 10 kilometri ce desparte satul Densus de Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa acrediteaza legenda ca majoritatea materialelor de constructie refolosite la biserica Densus provin chiar de la fosta capitala a provinciei romane, cazuta in ruina. 

Artefacte din marmura sculptata au fost incastrate in edificiul Bisericii Densus sau se gasesc in numar mare in curtea sau cimitirul din vecinatatea bisericii. Acest monument funerar antic roman poate ca provine chiar din fosta capitala a Daciei Felix. Elemente de piatra romane pot fi intalnite nu numai la Densus ci si la bisericile din localitatile invecinate Pesteana,Tustea,Hatagel sau chiar la Ostrov si Santamaria-Orlea. In satul vecin Hatagel poate fi vizitat un interesant " Muzeu al pietrei " in care pot fi admirate exponate asemanatoare. 

O alta dovada a provenientei multor materiale de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa este o inscriptie in cinstea imparatului roman Septimius Severus (a domnit in perioada 193-211) care nu putea fi amplasata in antichitate in orice civitas (oras) ci doar intr-un oras principal cum era chiar capitala provinciei.Toate aceste materiale au putut ajunge la Densus doar transportate de care trase de boi.

Materialele de constructie de provenienta antica romana sunt practic la tot pasul. Prin refolosirea acestor materiale romane s-a putut construi intr-un timp mai scurt si cu costuri reduse edificiul pe care il vedem in prezent.

Basorelief antic roman cu decoratiuni florale.

Coloana antica romana asezata pe postament dar cu un capitel de piatra bruta.

Sculpturi de piatra reprezentand lei,asezati spate in spate,amplasate pe acoperisul din placi de piatra al altarului. Legendele spun ca amplasarea acestor lei de piatra ar indica prezenta unei comori in altarul bisericii. Asa sa fie oare ? 

Chiar daca marea majoritate a blocurilor de piatra refolosite la constructia edificiului sunt de provenienta romana, in coltul de nord-vest al pro-naosului poate fi vazut un bloc de piatra de provenienta dacica.

Un bloc de piatra enigmatic poate fi vazut deasupra usii de intrare in naos. Acest bloc de piatra are rol de buiandrug,sustinand structura de deasupra pe care este pictata intr-o nisa pictura de hram a bisericii. Aceasta pictura exterioara o reprezinta pe "Sfanta Maria cu pruncul" si pe "Sfantul Nicolae".

Un basorelief poate fi vazut pe acest bloc de piatra fasonata cu rol de buiandrug. In uriasul bloc de piatra fasonata a fost sculptata o "cruce solara de tip celtic" sau mai pe scurt "Cruce Celtica". Nu se stie cine si cand a sculptat acest simbol solar dar preotul Gherghel Alexandru, parohul bisericii Densus, ne-a povestit ca legendele spun ca distrugerea acestei cruci este datorata credinciosilor protestanti calvini in perioada cand pusesera mana pe aceasta biserica.Calvinii au ras cu dalta simbolul crucii (bratele crucii) dar urmele se mai vad si azi. A mai ramas numai inelul circular si un disc central. Crucea Celtica este un simbol solar ancestral despre am mai scris. Faptul ca acest simbol apare si aici la biserica Densus mareste misterul care inconjoara vechimea edificiului.

Monumente epigrafice,simboluri si inscriptii dau atmosfera misterioasa a acestui edificiu unic care este Biserica "Sfantul Nicolae" de azi. Pentru ca misterele neelucidate de aici sa fie si mai multe s-a mai adaugat inca o inscriptie enigmatica.

Am descoperit cu uimirea aceasta inscriptie despre care nimeni nu stie cum a ajuns la Densus si ce reprezinta.Va ofer un detaliu al acestei inscriptii enigmatice pe care intentionez sa o prezint unor istorici.Se impune o analiza de specialitate asupra acestei inscriptii care ne poate releva inca o fata necunoscuta a acestui loc ce mai poate ascunde multe surprize.

LEGENDA " URIESILOR " DE LA DENSUS

O parte din edificiul de la Densus a fost construit din blocuri uriase de piatra iar legendele spun ca aceasta constructie ar fi fost cladita de catre " uriesi ".

Cand vezi dimensiunea foarte mare a unor blocuri de piatra aflate la baza edificiului pro-naosului, in zidurile naosului si ale diaconiconului, sau care formeaza cele doua portaluri ale intrarilor, nu poti sa nu te gandesti ca in legendele cu " uriesi " ar putea fi un sambure de adevar.Oare cine a avut aceasta forta organizatorica de a extrage din cariera si de a transporta pana la Densus aceste blocuri de piatra cantarind cateva tone ? Cine si cand a construit acest templu ? Vazuta din acest punct de vedere aceasta constructie poate fi considerata un templu megalitic.

Zidaria din blocuri mari de piatra din peretele de nord al naosului pare mai veche si se detaseaza clar fata de restul ansamblului fatadei de nord a constructiei.
Cele patru coloane de marmura se vede ca au fost adaugate intr-o faza de constructie mai recenta, poate in perioada anilor 500-1000 d.Hr.

LEGENDA MAUSOLEULUI GENERALULUI LONGINUS

Aceasta legenda are la baza existenta in interiorul bisericii a monumentului funerar apartinand generalului roman Longinus Maximus. Acest monument funerar a fost folosit de catre mesterii constructori din vechime la realizarea celor patru stalpi care sustin turnul actualei biserici.

Generalul roman Longinus a trait pana la varsta de 58 de ani. Numele acestuia era de fapt Gnaeus Pompeius Longinus. A ocupat diverse demnitati romane printre care si cea de consul in anul 90 d.Hr. A fost un militar viteaz si a devenit camaradul de arme si prietenul imparatului Traian. A participat la razboaiele daco-romane. Dupa primul razboi daco-roman desfasurat intre anii 101-102 d.Hr. a fost numit comandantul garnizoanelor romane ramase in Dacia.Generalul Longinus a fost capturat de catre regele dac Decebal,care il tinea prizonier si incerca sa-l determine pe imparatul Traian sa-si retraga armatele din Dacia altfel Longinus va fi executat.Viteazul general s-a sinucis pentru a nu mai fi o piedica in fata inaintarii armatelor imperiale romane in Dacia. Pentru vitejia sa el a fost supranumit Longinus Maximus. Pe monumentul sau funerar se poate citi : 

                           D  M  (Deis Manibus - invocare a zeilor)

                                     G . LONGIN (numele generalului Gnaeus Longinus)

MAXIMO  (cel mare)

VIX AN LVIII (a trait 58 de ani)

            IVLIA . AFRO (sotia sa Iulia Afrodisia)

DISIA . CONI

        B M P  (beni merente posuit) 

Potrivit acestei legende actuala Biserica de la Densus ar fi fost mausoleul acestui general glorios. Legenda mausoleului generalului Longinus Maximus este o poveste frumoasa care duce istoria Bisericii Densus pana in perioada zbuciumata a razboaielor daco-romane, cand s-a desfasurat un act hotarator pentru istoria poporului roman. Aceasta legenda a fost culeasa si publicata de catre omul de cultura Aron Densusianu in insemnarile sale despre calatoriile sale pe Valea Streiului si in Tara Hategului aparuta in anul 1866 in revista "Familia" sub titlul "Suveniri si impresiuni de calatorie".

Curtea Bisericii Densus abunda de stele funerare antice care stau langa alte monumente sau cruci contemporane.Oare nu ar putea fi si legende legate de acestea ?

Monument funerar crestin de la Densus.

Unele monumente funerare ne atrag atentia ! In imediata apropiere a Bisericii Densus se afla mormintele familiei vestitului istoric Nicolae Densusianu (nascut Pop,1846-1911) si a fratelui sau Aron Densusianu (nascut Pop,1837-1900), originari din satul Densus. Aici este inmormantat preotul greco-catolic Bizantius Pop,tatal lui Densusianu. Istoricul Nicolae Densusianu este autorul controversatei carti "Dacia Preistorica" aparuta postum in anul 1913. Acest istoric si fratele sau Aron Densusianu au lansat ipoteze destul de indraznete despre originile acestei biserici din satul lor natal.

Mormantul Sofiei Densusianu, mama oamenilor de cultura din familia Densusianu.

Bustul de marmura al istoricului Nicolae Densusianu se afla la intrarea in curtea Bisericii Densus. Acesta este doar unul din cei sapte copii ai familiei preotului Bizantius (Vizante) Pop si a sotiei sale Sofia.Toti acestea au facut scoala iar Aron si Nicolae s-au remarcat ca oameni de mare cultura. Preotul Pop era si culegator de folclor, fapt ce explica aplecarea copiilor sai spre legende si povestiri populare.

LEGENDA  ZAFIREI 

De la culegatorul de folclor Aron Densusianu ne-a ramas si legenda Zafirei,una dintre cele mai tulburatoare legende legate de Biserica Densus. Sa va povestesc pe scurt aceasta legenda. Zafira era unica fata a unei familii de oameni urati la trup si la suflet pe care lacomia,avaritia si setea de avere ajunsese sa le macine sufletele.Stoica si Ilena, parintii Zafirei,doreau sa-si marite fata dupa un fecior diform provenit dintr-o familie foarte bogata. Dar Zafira nu era de acord cu acest aranjament. Drept care Zafira s-a indragostit la o nedee (sarbatoare populara locala) de un baiat frumos dar sarac. Dragostea Zafirei insa nu era acceptata de parintii fetei care au declarat ca mai bine isi omoara fata decat sa o marite cu un sarantoc.Cei doi indragostiti se intalneau in secret undeva in apropierea Bisericii Densus.Tatal fetei incepe sa banuiasca ceva si tinerii au fost surprinsi de tatal furios. Zafira fuge si se ascunde intr-un pasaj secret al Bisericii Densus. Dar baiatul este batut crunt de catre tatal fetei si isi pierde cunostinta.Crezand ca iubitul ei a fost ucis Zafira se ascunde timp indelungat in ascunzatoarea din Biserica Densus. Nimeni nu mai stia nimic despre ea. Ingrijorat, tatal Zafirei promite chiar in fata bisericii o mare recompensa celui care va afla ceva despre Zafira iar el va da aprobare fetei sale sa-si aleaga sot dupa vrerea ei. Zafira a auzit spusele tatalui sau fiind ascunsa in turnul bisericii si a iesit in varful turnului strigand ca daca iubitul ei a fost omorat atunci si ea vrea sa moara. Apoi s-a aruncat la pamant din varful turnului si a murit. Mormantul i-a fost sapat acolo unde a cazut din turn. Piatra sa de mormant exista numai crucea s-a stricat. Insa iubitul fetei si-a revenit din bataia crunta si zi de zi venea sa-si planga iubita pierduta. Iata o impresionanta legenda care ne arata ce tragedii poate isca dragostea cateodata. Aceasta legenda ne da informatii despre existenta unui pasaj secret denumit " pestera Zafirei " care folosea drept ascunzatoare.  

Legenda Zafirei este un subiect evitat de unii oameni din satul Densus.Cu greu am gasit pe cineva dispus sa ne povesteasca cate ceva si sa ne arate locul unde se afla statuia Zafirei. Ne-a aratat cate ceva tanti Irina,sotia clopotarului.

Statuia Zafirei se afla in afara incintei Bisericii Densus, la marginea unui palc de copaci. Poate ca a fost mutata din apropierea bisericii. Am cercetat statuia si am constatat ca era in memoria unei tinere femei. Pe statuie scrie Mara Lorinczne.Oare acesta sa fi fost numele adevarat al Zafirei ? Se pare ca tot mai putini localnici stiu de existenta Zafirei sau nu doresc sa vorbeasca despre aceasta legenda. Legenda Zafirei si a romanticului sau sacrificiu constituie una dintre cele mai impresionante povesti de dragoste pe care le-am auzit vreodata.

Dar vii cu vii si mortii cu mortii !
In aceasta lume legendara, la Biserica Densus slujbele religioase crestine au loc de peste sapte veacuri fara intrerupere. Este fara indoiala cea mai veche biserica din Romania si una dintre cele mai vechi din lume. Aici fost un templu pagan apoi transformat in biserica crestina. 

Toaca de la Biserica Densus vesteste de secole slujbele crestine.

De peste sapte secole credinciosii se inchina lui Dumnezeu in aceasta constructie care se incapataneaza sa reziste timpului.

PREOTUL GHERGHEL ALEXANDRU - O LEGENDA VIE

Cel care si-a dedicat intreaga energie conservarii Bisericii Densus este preotul Gherghel Alexandru. Preotul paroh Gherghel Alexandru al bisericii ortodoxe Densus este un om sfant cu suflet de aur. Domnia sa ne-a prezentat cu multa bunavointa acest monument istoric asemenea unui ghid turistic cu experienta. Am aflat cu bucurie ca domnia sa este din satul Ciocotis, judetul Maramures. Deci un preot de la noi din Tara Chioarului slujeste in milenarul lacas de cult din Tara Hategului. Prin stradaniile sale a obtinut finantari pentru renovarea aceastei minunate biserici ortodoxe. Parintele Gherghel este o gazda primitoare pentru toti vizitatorii bisericii. 

Plecam de la Biserica Densus cu gandul ca legendele au puterea sa dea o noua viata si energie acestui loc incarcat de istorie din Tara Hategului. Aceste legende fac din aceste locuri o destinatie turistica inconfundabila si atractiva.

Noaptea legendele Bisericii Densus par sa prinda viata. Nici un alt monument istoric sau obiectiv turistic nu este mai plin de mister in intunericul noptii.Vom reveni la Densus sa cautam alte legende despre aceste locuri miraculoase !

La Densus te poti caza la una dintre pensiunile cele mai primitoare din Tara Hategului. Este pensiunea "CASA CRISS - DENSUS" *** aflata la circa 100 de metri distanta de Biserica Densus. Gazdele sunt foarte cumsecade.
Rezervari la telefon: 0769-676753      Persoana de contact: KEILING CRISTINA

Copyright Ilie Tudorel 2015. All rights reserved.