Generalul roman Longinus a trait pana la varsta de 58 de ani. Numele acestuia era de fapt Gnaeus Pompeius Longinus. A ocupat diverse demnitati romane printre care si cea de consul in anul 90 d.Hr. A fost un militar viteaz si a devenit camaradul de arme si prietenul imparatului Traian. A participat la razboaiele daco-romane. Dupa primul razboi daco-roman desfasurat intre anii 101-102 d.Hr. a fost numit comandantul garnizoanelor romane ramase in Dacia.Generalul Longinus a fost capturat de catre regele dac Decebal,care il tinea prizonier si incerca sa-l determine pe imparatul Traian sa-si retraga armatele din Dacia altfel Longinus va fi executat.Viteazul general s-a sinucis pentru a nu mai fi o piedica in fata inaintarii armatelor imperiale romane in Dacia. Pentru vitejia sa el a fost supranumit Longinus Maximus. Pe monumentul sau funerar se poate citi :
D M (Deis Manibus - invocare a zeilor)
G . LONGIN (numele generalului Gnaeus Longinus)
MAXIMO (cel mare)
VIX AN LVIII (a trait 58 de ani)
IVLIA . AFRO (sotia sa Iulia Afrodisia)
DISIA . CONI
B M P (beni merente posuit)
Potrivit acestei legende actuala Biserica de la Densus ar fi fost mausoleul acestui general glorios. Legenda mausoleului generalului Longinus Maximus este o poveste frumoasa care duce istoria Bisericii Densus pana in perioada zbuciumata a razboaielor daco-romane, cand s-a desfasurat un act hotarator pentru istoria poporului roman. Aceasta legenda a fost culeasa si publicata de catre omul de cultura Aron Densusianu in insemnarile sale despre calatoriile sale pe Valea Streiului si in Tara Hategului aparuta in anul 1866 in revista "Familia" sub titlul "Suveniri si impresiuni de calatorie".
|